
Blog
Miel la ceaun de fontă
Toamna are bucuriile ei, poate mai multe din punct de vedere gastronomic, decât celelalte anotimpuri. Și pentru că zilele acelea de toamnă lungă, caldă și colorată ne-au întâmpinat, ne-am gândit să gătim ceva pe fontă!
Miel la cazan de fontă (tuci)
Nu e treabă ușoară să te apuci să gătești pentru zece suflete înfometate, nerăbdătoare și pofticioase. N-am pus la socoteală copiii și cei 5 câini frumoși și curioși care ne-au susținut pe tot parcursul operațiunii. Vă spunem noi, e lucru serios și așa l-am considerat, de la început!
Am tocmit întâi un miel, nici prea mic, dar nici prea mare. Așa, cât să fie fraged și îndestulător. Spălat, tranșat și “grijit” cu mare atenție, l-am pregătit de baițul în care să stea o zi întreagă, până se duc la culcare, pe rând, și soarele și luna.
I-am pregătit o cutie încăpătoare și am pus acolo ingredientele (aproape) magice care să îmbuneze carnea:
- Ulei de măsline – nu mult, doar cât să amorseze întreaga găteală
- Sare, piper, doi ardei iuți, tăiați felii
- Vreo 6 cepe zdravene, tăiate peștisori
- Două căpățâni de usturoi, curățate și zdrobite cu latul cuțitului, ca să nu se deoache.
Pentru că asta e o mâncare mocănească, pentru vremuri răcoroase și oameni dintr-o bucată, nu umblăm cu finețuri. Ingredientele se taie mari, cu cuțitul, dar “din topor” șI se aruncă fără ezitare, grămadă, peste carne:
- Cimbru, oregano – nu vă mai spun “după gust”, poate fi și după credință, putință sau inspirație
- Două linguri de miere de albine, ca să-i dăm și puțină dulceață și să atenuăm din duritatea iuțelii
- Zeama a două lămâi – ne frăgezește fără efort orice urmă de rezistență
- Și nu în ultimul rând, 4 doze de bere – neagră, efervescentă și aromată. Noi am folosit de fapt, 8 doze de bere, dar numai 4 au ajuns în baiț.
După ce pre-găteala e gata, se amestecă bine și se scufundă carnea pentru a fi lăsate să se împace unele cu altele vreme de o zi-două. La rece.
Din când în când, am mai amestecat câte puțin, ca să mai schimbe vecinătățile, să nu se plictisească stând în același loc.
Am dat semnal de adunare, am scos la lumină cazanul de 10 litri și capacul aferent. N-am uitat nici trepiedul și ne-am pus pe pregătit locul faptei.
Câteva pietre sau cărămizi rămase prin curte de la cine știe ce reparație casnică ne-au fost de mare ajutor pentru a construi scena focului. Nu e vorba de poezii aici, deși mâncarea făcută la ceaun de fontă e o adevărată poezie, e vorba de suprafața pe care vor arde lemnele.
Am aprins și focul și am lăsat să se încălzească bine fonta. Soarele ne-a fost de folos doar nouă, blând și cald, așa că n-am dansat bătând din picioare în jurul focului.
Între timp am tăiat câteva bucățele de slăninuță și am pregătit untura de porc. Când cazanul și-a făcut încălzirea, slăninuța și untura și-au cerut dreptul de participare la măreața lucrare.
Apoi, fără emoții, am adus sus numita carne de miel și lăsând în urmă baiț-ul, am pus carnea în cazanul de fontă (tuci), să se perpelească puțin în untura înfierbântată.
Și uite-așa, ce a fost mai greu a trecut. Am lăsat fonta să își facă treaba, am pus și capacul și ne-am retras puțin spre a dezbate soluții în testarea diferitelor licori bahice de toamnă.
Lucrătura nu e gata, așa că am revenit spre a arunca în fiertură ceva adaosuri: 6 cepe mândre tăiate de-a dreptul grosolan și alte 2 căpățâni de usturoi cu cățeii mai stâlciți sau mai întregi, cum au scăpat și ei de tocător.
Noi gătim cu vin de obicei, uneori adăugăm și în mâncare, dar de data asta mielul nostru însetat s-a dat bine pe lângă berea neagră, așa că am adăugat acum o doză – două de lichid brun, ca friptura noastră să nu fie seacă și rostogolită, ci suculentă, aromată, dulceagă, ca zilele de toamnă târzie pe dealurile Buciumului.
Am mai lăsat să cadă câteva condimente, ceva boia dulce, niște piper, sare desigur, crenguțele de rozmarin și cimbru le-am lăsat să troneze deasupra întregii lucrături.
În total am gătit vreo 4 ore, slow-cooking pe fontă, în aer liber alături de prieteni. Rezultatul ne-a mulțumit și săturat pe toți, iar cățeii au fost și ei alintați cu bucățele alese din cazanul de fontă Syton.
Cam așa a fost la noi. Sperăm să vă inspire.
Așteptăm și rețetele voastre, chiar dacă nu sunt cu miel, pe adresa info@maefonta.ro
Să gătiți sănătos și nu uitați, bucătarii nu greșesc niciodată, ei inventează rețete!