Nu ai niciun produs în coș.
Blog
Gulaș la cazan de fontă
Într-o dimineață plină de promisiuni, am ales să ne aventurăm în grădină pentru a crea o minunăție gastronomică, o poveste culinară maghiară, cunoscută și apreciată oriunde în lume. Așadar, cu inima deschisă și cu un cazan asiatic de fontă de 10 litri, având capacul tot din fontă, am atacat convingător rețeta de gulaș unguresc.
Ingrediente:
- 1 kg rasol de vită
- 1 kg ceapă tăiată mărunt
- 1 căpățână de usturoi tocat
- 1 conservă de roșii în sos
- Câteva frunze de dafin
- 1 plic de semințe de chimen
- 2-3 linguri de untură de porc
- Boia dulce afumată și boia iute, după gust
- 3 litri de supă de carne sau apă
- Cartofi, curățați și tăiați cuburi
- Pastă ungurească pentru gulaș
Am așezat voinicește una bucată cazan asiatic de 10 litri pe o jantă veche de camion și am aruncat sub ea ceva vreascuri și lemnișoare fără de folos viitor, ca să încingem focul ce ne va fi tovarăș de lucru câteva ore bune de-acum înainte.
Se începe deci cu untura, pentru că, spuneți voi, ce mâncare țărănească serioasă se face fără untură? E lucru știut, gulașul (gulyas) este o mâncare ciobănească, veche și foarte iubită peste tot. Vorba lui Radu Anton Roman, nu e nici supă, nici tocană. E gulaș!
Dar să revenim la oile rasoalele noastre!
Punem deci untura la topit și adăugăm cărnița tăiată cuburi mari, așa, cât niște prune bine-crescute. O lăsăm puțin la rumenit și o scoatem din tuci ca să se odihnească.
Dar nu e poveste fără magie, așa că, hocus-pocus am aruncat semințele de chimen pentru câteva secunde în untura încinsă. Îi urmează ceapa și boiaua, pentru ca apoi să revenim la personajul principal, carnea de vită – care a intrat triumfătoare în scenă. Pardon, în acest minunat vas de fontă!
Punem și usturoiul, ca să intensificăm savorile și amestecăm bine.
Ca să se împrietenească mai bine ingredientele, punem supa de carne și lăsăm totul să fiarbă câteva ore bune sub capacul de fontă.
Între timp, ne-am căutat ceva de lucru prin grădină, am băut o bere-două-trei ca sa ne amăgim poftele și am curățat și tăiat cartofii.
A venit apoi vremea să verificăm poțiunea din cazan. Miroase grozav de bine și cere roșiile tăiate, pasta de gulaș și ceva fluturași de dafin. Adăugăm și cartofii (aproape că uitasem de ei, dar cu ce gulaș ne mai lăudam noi, fără cartofi?).
Am mai așteptat să se fiarbă cartofii, atât cât să mai bem o bere și să așezăm masa, să chemăm vecinii (că și lor, săracii, le-a fost bântuită curtea de fum de lemne și mirosuri ademenitoare, atâtea ore!).
Cazanul de fontă asiatic, cu capacul său misterios, a păzit cu grijă această poveste culinară, în timp ce am așteptat cu nerăbdare momentul în care întreaga creație avea să fie dezvăluită. În cele din urmă, savoarea bogată și aromele complexe ne-au încântat simțurile, confirmând adevărul profund că gătitul în vase de fontă dă naștere unor bucate mai gustoase, în care fiecare ingredient își găsește vocea și se împletește într-o armonie delicioasă.
