Cum a cucerit fonta lumea nouă?

Vasele de fontă precum tigăile, grătarele și dutch oven-ul sunt apreciate de sute de ani de bucătari pentru durabilitatea și versatilitatea acestora. Fonta distribuie egal căldura și mai mult decât atât, pentru că se răcește foarte greu, vasul de fontă reușește să mențină mâncarea caldă și după ce este scoasă din cuptor. Față de alte tipuri de vase, vasele din fontă sunt apreciate pentru versatilitatea lor, acestea pot fi folosite atât în cuptoare, cât și pe orice foc deschis.

 

De la semineele coloniale, la focurile de tabără și până la spațiile de gătit amenajate din trăsurile cu coviltir, Dutch ovenul din fontă a gătit mâncarea necesară Americii să meargă mai departe. Duch ovenul a hrănit coloniștii, a ajutat la îmblânzirea sălbăticiei și a jucat un rol important în civilizarea Vestului sălbatic.

După cum am precizat într-un articol anterior, în jurul anului 500 î.h.r, primul vas de fontă pentru gătit a fost inventat prin turnarea fontei fierbinți în matrițe de nisip. În Europa secolului 16 prelucrarea fontei a ajuns să fie din ce în ce mai populară, iar vasele de fontă erau văzute ca o marfă foarte apreciată.

Chiar dacă majoritatea coloniștilor au adus cu ei vasele de fontă din Europa în Lumea Nouă, nu a durat mult până au început să toarne fontă și în America.

În 1704, Abraham Darby a călătorit în Olanda pentru a vedea procesul de turnare a Dutch ovenului.

Întors înapoi în Lumea Nouă, Darby a experimentat metoda învățată în Europa folosind nisip de turnare de o calitate superioară față de ce foloseau Olandezii.

Se crede că termenul „Dutch Oven” (cuptor olandez) ar putea proveni de la procesul de turnare pe care îl foloseau olandezii. Alții sugerează că termenul ar proveni de la vânzătorii de origine olandeză care au aprovizionat America cu vase de gătit, o ultimă ipoteză face referire la coloniștii Olandezi stabiliți în Pennsylvania ce foloseau o tehnică similară de turnare a fontei.

Pe lângă faptul că a luptat în Războiul de Independență al Americii, Paul Revere, fierar și argintar de profesie, rămâne în istorie ca cel ce a patentat capacul și picioarele Dutch Ovenului pe care îl cunoaștem astăzi.

În 1776 Adam Smith apreciază în cartea sa „Avuția Națiunilor” că bogăția unei națiuni nu este aurul ci capacitatea de a fabrica oale și tigăi.

Vasele de fontă ajung așa de apreciate încât mama lui George Washington chiar a specificat în testamentul său cui să-i rămână întreg setul de vase de gătit din fontă.

Vezi aici ce trebuie să faci după ce ai cumpărat un vas din fontă. 

În 1803 Președintele Thomas Jefferson îi trimite pe Lewis și Clark să exploreze noua achiziție a SUA, fosta colonie franceză Louisiana. În timpul călătoriei lor de ce a durat 2 ani de zile, au lăsat mai multe din obiectele cu care au plecat pe drum pentru a-și ușura bagajele, dar niciodată nu au renunțat la tigăile lor de fontă. De fapt, singurul obiect industrial cu care s-au întors pe lângă armele cu care au plecat, au fost tigăile de fontă.

Această călătorie a semnificat nimic altceva decât preambulul stabilirii familiilor de americani în vestul SUA. Fiecare familie ce voia să revendice o parcelă de pământ din noua posesiune americană și-a împachetat strictul necesar în căruța cu coviltir și a plecat spre vest. Nu credem că mai are sens să spunem că vasele și tigăile de fontă sigur erau puse în bagaj și în niciun caz lăsate în urmă.

Dutch Ovenul a fost utilizat în deosebi în timpul acestei expansiuni a SUA spre Vest. Familiile de coloniștii americani nu puteau lua cu ei sobele de gătit așa că au învățat să gătească mese complete, de la o varietate de supe și tocănițe până la pâine și chiar deserturi în Dutch Ovenurile lor deasupra unui foc deschis.

În timpul goanei după aur, indiferent de cât de repede vreun căutător de aur ar fi plecat de acasă, nu și-ar fi lăsat niciodată în urmă tigaia de fontă.

În fiecare căruță cu coviltir era amenajat un compartiment special pentru Dutch oven iar bucătarul era cea mai importantă persoană din fiecare familie.

Vezi aici ce faci dacă pe tigaia ta nouă de fontă se lipește omleta sau carnea de pui. 

Vasele din fontă au reușit să ofere mese calde coloniștilor europeni ce s-au stabilit în Estul SUA, dar și minerilor și cowboy-ilor din vestul țării.

În concluzie, fonta face parte din ADN-ul american. Mai mult decât atât fonta s-a dovedit eficientă în lupta cu necunoscutul prin oferirea aceluiași gust familiar mâncării indiferent de unde a fost folosită.

Nici viața coloniștilor europeni nici a căutătorilor de aur nu a fost ușoară, dar fonta a reușit să le ofere o parte din confortul căminului pe care îl părăsiseră și anume mâncare nutritivă și gustoasă. Ce zici? Fă-ți cadou un vas de fontă, fă-ți viața mai ușoară.